Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Astăzi, 24 octombrie, dis-de-dimineață, l-am întrebat pe MAPA al nostru, Cel mai Milostiv, Cel mai Puternic, SUPREMUL în tot ceea ce este bun, blând, binevoitor și plin de compasiune – le-am cerut Unicilor Noștri, mai mult decât Cei mai Buni Părinți din tot Universul, că este timpul acum, de obicei ies din cortul meu și din samadhi-meditație ca să lucrez pentru Supreme Master Television, ca de obicei. Așadar, Tatăl mi-a spus: „Nu, nu, pentru că liderul războiului vrea să vorbească cu Tine.” Am spus: „O, da, DOMNULE, cu permisiunea Ta voi vorbi cu el.” Apoi, înainte de asta am poruncit întregii protecții a securități, siguranței și intimității, și îngerilor și departamentelor Raiurilor aferente să întărească măsurile de siguranță, astfel încât să vorbesc doar cu cine vreau eu și să nu fiu deranjată de forța negativă cu trucurile și minciunile lor și sugestiile delirante și vorbele lor etc., orice ar vrea să facă. După două minute, mai mult sau mai puțin, toate chestiunile de securitate fuseseră rezolvate. Așa că i-am cerut gardianului iadului să-l lase pe liderul războiului să-mi vorbească. A îngenuncheat și a spus: „Majestatea Voastră, Preaînaltul Rege al Regilor al Regilor al Regilor, vă aduc plecăciune, la picioarele Tale. Aș dori să raportez despre situația păcii.” Așa că am spus: „Este în regulă, ai voie să stai comod. Poți să stai jos și să-mi spui.” Așa că a spus: „S-a semnat pacea între Rusia și Ucraina.” L-am corectat: „Spune Ureign pentru că vreau ca ei să aibă pace și să se conducă singuri prin propria lor putere, prin propria lor voință, după propriul lor plan, prin propria lor fericire și înțelegere armonioasă unii cu alții, în interiorul propriilor granițe naționale.” Așa că liderul războiului a spus: „Da, Domnule.” Așa că liderul războiului a spus: „S-a semnat pacea între aceste două țări, Rusia și Ureign (Ucraina). Și pacea va veni curând.” A spus: „Pacea vine curând. Războiul se va sfârși. Niciun război.” Am spus: „O, asta a fost între Rusia și Ureign (Ucraina). Dar cum rămâne cu Arabia Saudită și Iran?” Conducătorul războiului a spus: „Majestatea Voastră, Rege al Regilor al Regilor al Regilor, și acel război se va sfârși curând.” Așa că i-am spus: „Bine. Am citit și eu niște știri de acestea din presă ieri. Dar chestia este că vreau mai mult de atât. Vreau cu adevărat, ca pacea să se întâmple cu adevărat, repede și durabil.” Conducătorul războiului a spus: „Da. Da, Domnule. Va veni. Voi face tot posibilul să o grăbesc. Cu Binecuvântarea Ta, vom putea să punem capăt războiului curând.” Am spus: „Bine, bine. Văd că te-ai îmbunătățit în sinceritatea și înțelegerea ta despre nemilostivirea și brutalitatea războiului. Așa că pentru asta, îți recunosc efortul. Așa că îi voi porunci gardianului să te lase într-o celulă de închisoare mai spațioasă. Și orice ai cu adevărat nevoie pentru întreținerea și hrana ta, spune-i doar șefului acestei zone a iadului, și ți-l va aduce. El va face posibil, adică în măsura în care posibilitatea există. Ești în iad, ține minte asta. Voi încerca să-ți permit mai mult spațiu, mai multă libertate de mișcare, și să-ți fie folosită mai multă putere, doar în scopuri de pace. Ține minte asta. Și încă aștept mai mult efort din partea ta, cu toată sinceritatea și plecăciunea față de D-ZEU CEL MAI PUTERNIC. Mai este ceva ce vrei să-mi spui? În regulă. Bine. Atunci ți-ai arătat bunăvoința. Iar la rândul meu mi-am arătat și eu indulgența. Așa că, să ne continuăm munca de a aduce pace și fericire în această lume, pentru că știi câte resurse financiare au fost irosite într-un mod atât de cumplit, în timp ce milioane sau chiar acum miliarde sunt în suferință, în durere, fără ca cuiva să-i pese cu adevărat de soarta lor. Miliarde și miliarde și miliarde cheltuite doar ca să ucidă, să distrugă. Poți vedea cea mai ilogică dovadă a războiului. Așa că, grăbește-te, dă tot ce poți. Și meritului tău i se va permite să echilibreze o parte din păcatul tău. Depinde de cât de mult muncești. Voi vorbi cu tine data viitoare, ori de câte ori este nevoie. La revedere deocamdată.” Liderul războiului s-a prosternat pe podea de trei ori și a rămas pe podea cu capul atingând podeaua. A spus: „Da. Da, Domnule. Sper să vă văd curând, oricând, Domnule.” Am spus: „Bine. Poți sta liniștit. Nu trebuie să îngenunchezi pe podea. Stai liniștit.” Așa că, după asta, am părăsit temnița iadului și m-am întors în această lume fizică. O, și apropo, l-am întrebat pe MAPA dacă am voie să iert și să ajut un așa-zis fost prieten care striga din iad ca să fie salvat. Așa că DUMNEZEU a permis asta. Apoi am spus: „Unde să-l trimit atunci, după ce îl scot cumva din iad?” D-ZEU a spus: „Trimite-l într-o zonă de război ca să știe cum este suferința războiului; până când este complet curățat de acest fel de reziduu brutal din toată ființa lui, apoi poate fi renăscut din nou ca om.” Așa că am spus: „Am înțeles, DOMNULE. Voi verifica și îl voi salva prin Harul Tău, DOMNULE. Îți mulțumesc mult de tot pentru Mila Ta, DOMNULE.” DUMNEZEU a spus: „Bine, du-te să-ți faci munca.” Și am spus: „După asta, mai este ceva de făcut azi, DOMNULE, special?” DUMNEZEU a spus: „Nu, nu acum, nu mai este nimic azi.” Așa că am spus: „După aceea, voi merge să lucrez pentru Supreme Master Television.” Așa că, pentru asta, D-ZEU m-a lăsat. „Îți mulțumesc.” Așa că a trebuit să-mi cobor vibrația ca să intru în biblioteca arhivelor akashice ca să aflu cine este dintre așa-zișii mei foști prieteni cel legat de război sau ceva asemănător. Și am găsit ceva despre această persoană înainte să pot merge în iad și să-mi anunț iertarea acelei ființe anume care striga după ajutor. Pentru că ceva din karma lui este atât de rea, atât de rea, încât iadul l-a ținut ascuns chiar și de mine, astfel încât strigătul lui după ajutor să nu răzbată nicăieri, cu excepția de două ori. O dată, Regele Buddha al Păcii l-a auzit, așa că mi-a spus. Dar atunci eram prea ocupată, prea ocupată ca să mă implic în toată verificarea din arhivele akashice și cu timpul de rezervat pentru asta. Așa că am uitat de asta timp de patru zile. Și apoi, a doua oară, cumva glasul lui a răzbătut sau poate iadul i-a permis să strige mai tare. Și atunci Doamna Vulpe a auzit, Doamna Vulpe fără nume a auzit, și a venit în fugă și mi-a spus această veste. Ei bine, apropo, nu am mai auzit prea multe de la Doamna Vulpe fără nume de câteva zile acum. Da, nu am mai auzit de la Doamna Vulpe fără nume de destule zile. Dar ea este fericită, se bucură că este om. Nu are destulă putere, nici nu-i dau mai multă putere ca să fie om complet și permanent ca ceilalți oameni. De asemenea, pentru că, dacă i-aș da prea mult, prea mult din Puterea mea, atunci ar muri – nu ar mai putea să-și continue practica ca persoană-vulpe și să continue să se bucure de viața ca om câteva zile pe săptămână. Așa că, la fel ca orice altceva, chiar și lucrurile bune au nevoie de timp să fie digerate. La fel ca cele mai bune vitamine, nu poți lua tot flaconul dintr-odată. Și am întrebat-o pe Doamna Vulpe: „Cum te descurci în lumea oamenilor? Ai mâncare sau băutură și ești bine?” A spus: „Da, da. Oamenii sunt foarte buni cu mine. Îmi dau mâncare și băuturi, chiar și suc și apă, tot felul de mâncare și fructe – foarte drăguț. Și le răsplătesc bunătatea ajutând oriunde merg. Îi ajut cu orice îmi cer să fac, precum curățatul curții. Învăț să cosesc iarba și să tund copacii din grădina lor, sau să le scot animalele la plimbare. La început, persoanele-câini știu cine sunt, așa că tot lătrau. Dar mai târziu am comunicat cu ei, spunându-le că nu vreau niciun rău. Doar trebuie să muncesc puțin ca să-mi câștig întreținerea. Așa că veniţi cu mine, frumos. Ajutaţi-mă. Așa că ei fac asta. Oamenii chiar mă întreabă cum mă cheamă. Așa că spun: Mă cheamă Lisa. Atât îmi amintesc. Și mă întreabă unde mi-e casa. Spun: Nu am niciuna. Dorm pur și simplu oriunde, oriunde este posibil. Așa că îmi mai dau niște haine și o pătură și îmi spun că pot dormi în garajul lor sau într-un șopron din grădină. Și oamenii sunt atât de drăguți cu mine. Ei cred că poate am fost orfană sau mi-am pierdut memoria sau ceva. Așa că mă tratează cu bunătate, pentru că văd că sunt drăguţă și blândă, și vorbesc foarte smerit și politicos, și nu fac niciun rău sau nu arăt vreo urmă dăunătoare. Așa că oriunde merg, oamenii mă ajută. Iar dacă nu ajută, mă duc pur și simplu la alte case. Și sunt bine.” Așa că i-am spus persoanei-vulpe: „Uau, mă bucur pentru tine. Mă bucur pentru tine. Genul acesta de viață este foarte liber. Ești bine. Îți amintești de DUMNEZEU și te rogi tot timpul. Altfel, puterea ta se va stinge și nu mai poți deveni om din nou, și nici măcar nu mai poți face nimic.” Așa că Doamna Vulpe a spus: „Da, da. Da, știu asta, Maestră. Știu asta foarte bine. Știu asta. Și sunt mereu recunoscătoare în inima mea față de DUMNEZEU Atotputernicul prin Mila și Iubirea Ta că am putut deveni om și să mă bucur de viața mea de om câteva zile pe săptămână.” Photo Caption: „Cald şi luminos, fii ca Lumina Soarelui”
